marți, 15 iunie 2010

Pierdut (dedicatie pentru o persoana foarte draga)

Nu am curajul
Sa spun ca va fi bine ,
Nu am curajul
Sa am incredere in mine.

Nu am curajul
In ochii tai senini sa privesc ,
Nu am curajul
Sa-ti spun sa ma lasi sa te urmez.

Nu am curajul
Sa vin sa-ti cer iertare
Nu am curajul
Sa spun cat de mult doare.

Tot ce ne-a unit candva
A ramas in amintirea altcuiva.
Un cer senin si numai rasete ,
Aveam parte doar de zambete.

Suflet de copil pierdut
Mi-e dor de ce-am avut.
Sa cer iertare nu mai pot
Pentru ca sunt vinovata de tot.

Timpul impreuna petrecut
As fi vrut sa nu ramana doar trecut,
Mi-e dor de-o vorba calda
De la o prietena draga. :)

Maro...Gri

Multe lacrimi si durere
In suflet am pastrat ,
Fosnetul de dimineata
Inima mi-a inghetat.

Nimeni nu-ntelege ,
Nimeni nu pricepe ,
Se uita toti la mine
Ca la o stafie...

Rasunet cumplit se-aude-n noapte,
Multe si nenumarate soapte
Trezesc in mine
Amintire...

Lucrurile toate-s gri
De un gri ucigator, stralucitor
Viata-n sinea ei e gri.

Nu trebuie sa fi poet
Sa-ntelegi durerea ,
Inimile la duet
Au intalnit nimicirea.

Confruntarea are loc
Lacrimi de sange zbor...

Maro e sufletul ce arde
Dincolo de hotare ,
Maro e sufletul ce cade
In disperare.

Nu cauta indurare,
La sufletul ce n-are ,
Nu incerca sa ceri iertare
Sufletului ce moare.

joi, 11 februarie 2010

Cand am draci...


...cand am draci,imi vine inspiratia si incep sa fac un joc inocent de cuvinte, ceva de genu iese :

Vrei sa ma enervezi,

Te fac sa explodezi !

Ma faci sa sufar,

Te bat de te fac nufar.

Vrei sa ma ocolesti..

De ce te mai obosesti sa te opresti?

Ma iei cu shusta

Du-te si te-mpusca.

Razi de mine,

Eu fac misto de tine.

Nu-ncerc sa-ti zambesc,

Cand defapt te dispretuiesc.

Asa sunt eu, asa raman,

Indiferent ca esti englez ori roman.

Cu vorba tu nu ma cuceresti

Ai nevoie de farmec de Odobesti.

Mai zi , mai zi

C-apoi te-oi si plezni !

Nu vreau sa te ranesc..

Dar chiar nu-mi pasa ce gandesti

:))) sper sa va placa umorul meu in momentele de fata :D

marți, 1 decembrie 2009

Cum sa faci o fata sa zambeasca?


  1. Spune-i ca e frumoasa,nu draguta....se va simti speciala
  2. Tine-o de mana in orice moment,chiar si doar pentru o secunda..va stii ca-ti pasa
  3. Sarut-o pe frunte..se va simti ocrotita
  4. Strange-o in brate cand e suparata si spune-i ce mult tii la ea...va stii ca nu e singura
  5. Fa gesturi marunte,pentru ea vor insemna totul
  6. Spune-i "iubito" se va simti iubita
  7. Pune-o mai presus de toate fetele cu care te intalnesti...va intelege ca nu exista alta pentru tine in afara de ea
  8. Las-o sa adoarma in bratele tale...va dormi linistita
  9. Sarut-o cand e nervoasa...inevitabil se va calma
  10. Priveste-o in ochi si zambeste-i...va simti fluturi in stomac
  11. Sarut-o in ploaie...nu se va supara ca se va uda
  12. Joaca-te cu ea...are nevoie sa se simta copila din nou
  13. Alint-o ..se va simti unica
  14. Faceti poze impreuna..pt ca momentele sa dureze o vesnicie
...Si nu in ultimul rand....nu uita ..s-o iubesti :)

joi, 26 noiembrie 2009

33 cuvinte


Privind spre ea,el spune : "Stii ca tin la tine,mereu voi tine"
Privindu-l in ochi ea raspunde: "Stiu...si eu"
Ea pleaca fara sa scoata un cuvant.
El respira usurat : "Libertate."

E nevoie de doar 33 de cuvinte pentru a putea prezenta sfarsitul...

luni, 9 noiembrie 2009

Total feminin


Materialism.... Nu stiu cat de corect e sa spun acest lucru,probabil multe femei vor dori sa ma manance de vie,dar aceasta e dupa parerea mea,cuvantul care descrie cel mai bine femeia din toate timpurile.

Nu va suparati pe mine fetelor,caci stiti ca am dreptate. Toate femeile din lume sunt materialiste si pe buna dreptate. Inca din cele mai vechi timpuri,femeia a fost obisnuita cu „binele”. Insa eu cred ca acest materialism,nu trebuie considerat ca fiind un lucru rau. Ne nastem materialiste,crestem sperand ca vom avea case mari cu piscine si masini cat mai la moda. Acesta e visul oricarei fete,de ce sa nu recunoastem?

In antichitate femeia era casnica,neavand voie sa lucreze. De aici rezulta faptul ca am fost obisnuite cu statul de asa numita “femeie intretinuta”. Daca mai demult barbatul aducea banii in casa,de ce suntem noi cele rele? In antichitate,lumea a decis : femeia sta acasa ,face curat si mancare. Daca acum lumea a mai evoluat si femeia s-a mai “maturizat” si in zilele noastre vrea sa-si construiasca singura un viitor prin cariera,asta e alta poveste.

La musulmani,pentru a putea avea o femeie,trebuie sa platesti bani buni pe ea,trebuie sa o umpli de aur.

Asa ne-am nascut,pentru a fii tratate ca niste regine,nu inteleg de ce materialismul este adresat femeilor ca a fii un fenomen negativ?

Am citit intr-un articol faptul ca …cochetaria face parte din acest fenomen numit materialism. Intr-adevar,a fii cocheta inseamna a umbla frumos imbracata,mai pe limba noastra,a fii “imbracata de firma”, plus niste miscari gratioase care , in zilele noastre sunt privite cu multa invidie si foarte probabil sa auzi in stanga si-n dreapta “uite-o ce tzantzosa se tine si asta”.

De ce sa fim rele unele cu altele cand stim foarte bine ca toate suntem materialiste intr-un fel sau altul. Atata timp cat vor exista bani , va exista si materialism. Nu e nici un pacat sa-ti doresti cat mai mult,nu e nici o crima daca incerci sa-ti atingi scopurile. E materialism curat, dar asa suntem noi si trebuie sa acceptam asta.

Materialismul,nu face altceva decat sa incurajeze pe o persoana sau alta sa-si indeplineasca visele.

Sunt materialista si eu,dar nu mi-e rushine sa recunosc,pentru ca am inteles adevaratul sens al acestui cuvant. Mi-ar placea sa am un Mercedes,o casa mare,sa fac calatorii in toata lumea,este un pacat sa-mi doresc asta? Imi place ca prietenul meu sa ma duca cu masina daca are,doar merg destul pe jos pana la facultate si in alte locuri ; imi place sa-mi cumpere un suc cand eu n-am bani,doar asa imi da posibilitatea ca intr-o zi in care nu vrea sa ma vada,eu sa-l chem la un suc pentru a ma revansa; imi place sa-I cer bani la tata pentru anumite haine,pentru ca in ziua in care le voi purta,voi fii foarte fericita . nu cred ca gresesc cu ceva in tot ce-am scris mai sus,pentru ca merit si as merita si mai mult,doar ca ma limitez la ce pot sa primesc.

duminică, 11 octombrie 2009

Dezamagire


Nu cu mult timp in urma,credeam ca am vazut tot ce era de vazut,am trait tot ce se putea trai,am simtit toate sentimentele posibile. Traiam cu iluzia ca nimic nu mai poate sa ma uimeasca,ca voi reusi sa traiesc linistita si cu bagare de seama la tot ce e in jurul meu.....

Naivitatea asta , imi vine sa rad cand realizez ce naiva am fost si imi dau seama ca niciodata n-o sa le vad pe toate,niciodata nu le voi trai pe toate,... nu indeajuns incat sa nu ma mai poata surprinde nimeni si nimic.

Ce stim noi despre Dezamagire? Ca este o stare negativa,un sentiment de tristete,o durere? Asa cum am citit undeve,dezamagirea este o stare care TREBUIE traita,un sentiment peste care orice om TRECE macar odata in viata. Te increzi in ea ,ca apoi sa te poata insela, o recunosti ca apoi s-o uiti si sa te poata amagi din nou.

Am adus vorba de aceasta, deoarece am sa va povestesc ceva interesant :

Dimineata,prea mult soare,prea multa caldura. Ca toti studentii imi incep dimineata cu cafeluta de rigoare. Ma asez la masa,iau revista Cosmopolitan in mana,si-ncep si sorb din cafeluta,mult prea amara pt o dimineata atat de dulce. Un “buna dimineata” imi suiera in urechi. Ma opresc din citit ,imi indrept privirea spre capatul mesei…o persoana total straina,sta la masa cu mine. Cand a aparut?cum a intrat?..mister total . Privindu-ma ,imi zambeste. Ma simt increzatoare si-i zambesc inapoi.

Pornim o discutie total banala…ca intre doua persoane care se cunosc pentru prima data…si totusi ceva mi-e cunoscut,dar nu-mi dau seama ce anume. O intreb anumite lucruri si observ ca raspunsul ei este exact opusul la ce ma gandeam eu ca va raspunde ; incep filosofii legate de viata si de cat de inselatoare poate fi lumea..raspunsul ei : un ranjet ; ii povestesc despre mine…nici nu ma baga in seama. Totul e ciudat,inselator,dezamagitor. Toata conversatia s-a transformat in …nimic.

Intr-un final o intreb “si totusi…cine esti?” …raspunsul ei..”Dezamagirea.”

Atunci ,clipind,imi dau seama ca in capul mesei nu e nimeni, imi dau seama ca totul a fost doar o…inselatoare aparenta..Dezamagirea…

Uite-asa a trecut inca o zi din viata mea…amagitoare,ca si cafeaua pe care-o sorb incet,incercand sa nu-i simt gustul amar….