marți, 1 decembrie 2009

Cum sa faci o fata sa zambeasca?


  1. Spune-i ca e frumoasa,nu draguta....se va simti speciala
  2. Tine-o de mana in orice moment,chiar si doar pentru o secunda..va stii ca-ti pasa
  3. Sarut-o pe frunte..se va simti ocrotita
  4. Strange-o in brate cand e suparata si spune-i ce mult tii la ea...va stii ca nu e singura
  5. Fa gesturi marunte,pentru ea vor insemna totul
  6. Spune-i "iubito" se va simti iubita
  7. Pune-o mai presus de toate fetele cu care te intalnesti...va intelege ca nu exista alta pentru tine in afara de ea
  8. Las-o sa adoarma in bratele tale...va dormi linistita
  9. Sarut-o cand e nervoasa...inevitabil se va calma
  10. Priveste-o in ochi si zambeste-i...va simti fluturi in stomac
  11. Sarut-o in ploaie...nu se va supara ca se va uda
  12. Joaca-te cu ea...are nevoie sa se simta copila din nou
  13. Alint-o ..se va simti unica
  14. Faceti poze impreuna..pt ca momentele sa dureze o vesnicie
...Si nu in ultimul rand....nu uita ..s-o iubesti :)

joi, 26 noiembrie 2009

33 cuvinte


Privind spre ea,el spune : "Stii ca tin la tine,mereu voi tine"
Privindu-l in ochi ea raspunde: "Stiu...si eu"
Ea pleaca fara sa scoata un cuvant.
El respira usurat : "Libertate."

E nevoie de doar 33 de cuvinte pentru a putea prezenta sfarsitul...

luni, 9 noiembrie 2009

Total feminin


Materialism.... Nu stiu cat de corect e sa spun acest lucru,probabil multe femei vor dori sa ma manance de vie,dar aceasta e dupa parerea mea,cuvantul care descrie cel mai bine femeia din toate timpurile.

Nu va suparati pe mine fetelor,caci stiti ca am dreptate. Toate femeile din lume sunt materialiste si pe buna dreptate. Inca din cele mai vechi timpuri,femeia a fost obisnuita cu „binele”. Insa eu cred ca acest materialism,nu trebuie considerat ca fiind un lucru rau. Ne nastem materialiste,crestem sperand ca vom avea case mari cu piscine si masini cat mai la moda. Acesta e visul oricarei fete,de ce sa nu recunoastem?

In antichitate femeia era casnica,neavand voie sa lucreze. De aici rezulta faptul ca am fost obisnuite cu statul de asa numita “femeie intretinuta”. Daca mai demult barbatul aducea banii in casa,de ce suntem noi cele rele? In antichitate,lumea a decis : femeia sta acasa ,face curat si mancare. Daca acum lumea a mai evoluat si femeia s-a mai “maturizat” si in zilele noastre vrea sa-si construiasca singura un viitor prin cariera,asta e alta poveste.

La musulmani,pentru a putea avea o femeie,trebuie sa platesti bani buni pe ea,trebuie sa o umpli de aur.

Asa ne-am nascut,pentru a fii tratate ca niste regine,nu inteleg de ce materialismul este adresat femeilor ca a fii un fenomen negativ?

Am citit intr-un articol faptul ca …cochetaria face parte din acest fenomen numit materialism. Intr-adevar,a fii cocheta inseamna a umbla frumos imbracata,mai pe limba noastra,a fii “imbracata de firma”, plus niste miscari gratioase care , in zilele noastre sunt privite cu multa invidie si foarte probabil sa auzi in stanga si-n dreapta “uite-o ce tzantzosa se tine si asta”.

De ce sa fim rele unele cu altele cand stim foarte bine ca toate suntem materialiste intr-un fel sau altul. Atata timp cat vor exista bani , va exista si materialism. Nu e nici un pacat sa-ti doresti cat mai mult,nu e nici o crima daca incerci sa-ti atingi scopurile. E materialism curat, dar asa suntem noi si trebuie sa acceptam asta.

Materialismul,nu face altceva decat sa incurajeze pe o persoana sau alta sa-si indeplineasca visele.

Sunt materialista si eu,dar nu mi-e rushine sa recunosc,pentru ca am inteles adevaratul sens al acestui cuvant. Mi-ar placea sa am un Mercedes,o casa mare,sa fac calatorii in toata lumea,este un pacat sa-mi doresc asta? Imi place ca prietenul meu sa ma duca cu masina daca are,doar merg destul pe jos pana la facultate si in alte locuri ; imi place sa-mi cumpere un suc cand eu n-am bani,doar asa imi da posibilitatea ca intr-o zi in care nu vrea sa ma vada,eu sa-l chem la un suc pentru a ma revansa; imi place sa-I cer bani la tata pentru anumite haine,pentru ca in ziua in care le voi purta,voi fii foarte fericita . nu cred ca gresesc cu ceva in tot ce-am scris mai sus,pentru ca merit si as merita si mai mult,doar ca ma limitez la ce pot sa primesc.

duminică, 11 octombrie 2009

Dezamagire


Nu cu mult timp in urma,credeam ca am vazut tot ce era de vazut,am trait tot ce se putea trai,am simtit toate sentimentele posibile. Traiam cu iluzia ca nimic nu mai poate sa ma uimeasca,ca voi reusi sa traiesc linistita si cu bagare de seama la tot ce e in jurul meu.....

Naivitatea asta , imi vine sa rad cand realizez ce naiva am fost si imi dau seama ca niciodata n-o sa le vad pe toate,niciodata nu le voi trai pe toate,... nu indeajuns incat sa nu ma mai poata surprinde nimeni si nimic.

Ce stim noi despre Dezamagire? Ca este o stare negativa,un sentiment de tristete,o durere? Asa cum am citit undeve,dezamagirea este o stare care TREBUIE traita,un sentiment peste care orice om TRECE macar odata in viata. Te increzi in ea ,ca apoi sa te poata insela, o recunosti ca apoi s-o uiti si sa te poata amagi din nou.

Am adus vorba de aceasta, deoarece am sa va povestesc ceva interesant :

Dimineata,prea mult soare,prea multa caldura. Ca toti studentii imi incep dimineata cu cafeluta de rigoare. Ma asez la masa,iau revista Cosmopolitan in mana,si-ncep si sorb din cafeluta,mult prea amara pt o dimineata atat de dulce. Un “buna dimineata” imi suiera in urechi. Ma opresc din citit ,imi indrept privirea spre capatul mesei…o persoana total straina,sta la masa cu mine. Cand a aparut?cum a intrat?..mister total . Privindu-ma ,imi zambeste. Ma simt increzatoare si-i zambesc inapoi.

Pornim o discutie total banala…ca intre doua persoane care se cunosc pentru prima data…si totusi ceva mi-e cunoscut,dar nu-mi dau seama ce anume. O intreb anumite lucruri si observ ca raspunsul ei este exact opusul la ce ma gandeam eu ca va raspunde ; incep filosofii legate de viata si de cat de inselatoare poate fi lumea..raspunsul ei : un ranjet ; ii povestesc despre mine…nici nu ma baga in seama. Totul e ciudat,inselator,dezamagitor. Toata conversatia s-a transformat in …nimic.

Intr-un final o intreb “si totusi…cine esti?” …raspunsul ei..”Dezamagirea.”

Atunci ,clipind,imi dau seama ca in capul mesei nu e nimeni, imi dau seama ca totul a fost doar o…inselatoare aparenta..Dezamagirea…

Uite-asa a trecut inca o zi din viata mea…amagitoare,ca si cafeaua pe care-o sorb incet,incercand sa nu-i simt gustul amar….

luni, 14 septembrie 2009

O pagina de jurnal


Asa cum soarele ma trezeste dimineata si-mi umple sufletul de lumina,iar un mic suras apare pe chipul meu, asa as dori ca cineva sa fie soarele care sa-mi lumineze viata. Fiecare dintre noi , avem momente in care ne dorim sa fim iubiti sau macar sa avem ocazia de-a putea iubi pe cineva. Prea putini insa reusim sa ne indeplinim acest vis.

„Iubesc” este atat de ushor de pronuntat,dar atat de greu de simtit. Un chip inocent,un joc nesemnificativ,se poate transforma intr-o secunda in ceea ce numim noi “iubire”. Nimeni nu-si da seama,iar jocul continua..pana cand..cineva este ranit. Fara voie,fara constiinta faptelor,inevitabilul se produce. Si-atunci este momentul in care ,stand singura pe niste scari prea uzate,cu sufletul in palme,cu durerea transformata in lacrimi,simt ca mor incet. Simt ca ma sufoc si nu mai pot trai. Vreau sa retraiesc acele momente,alerg in vise dupa ele,pentru a le mai simti pentru cateva clipe,dar ele se indeparteaza tot mai mult de mine. Rasuflu greu, ma vad singura in razboiul care nu se mai termina. Zi de zi pasesc in lume fara el,ma intreb incotro sa merg,unde sa ma ascund,ce magie l-ar scoate din mintea mea,dar nu reusestc sa gasesc o licoare care sa stearga,macar pentru o zi acele “ce draga-mi esti” cuvinte dulci care le zicea candva.

Iubesc si in acelasi timp ma cert cu cerul,stelele,aerul pentru ca toate-mi amintesc de el. Ma cert cu destinul pt ca mi l-a pus inainte. Traiesc amarul primei rasuflari din fiecare zi,stiind ca incepe din nou chinul. N-am apucat sa zic macar un “te iubesc”,iar asta imi sfasie intreg sufletul. Inaintea mea doar nori vad,iar cerul senin e prea ascuns dupa nori,soarele nu va rasari degraba pe strada mea. Trece o zi,inca una si incerc sa ma incurajez mereu “va trece si asta,trebuie sa treaca !” Atunci cand am simtit ca iubesc,a trebuit sa ma prefac ca nu e asa,sa ma mint ,acum cand iubesc atat de intens,nu mai am pe cine. Doar durere- a ramas dintr-un joc care parea atat de inocent si nesemnificativ.

duminică, 13 septembrie 2009

Amintire


Amintire...copilarie. O prea frumoasa perioada din viata fiecaruia. Oricat timp ar trece pe langa noi,un lucru nu ar trebui sa uitam niciodata .Amintirea si consecintele ei, care pot fi bune sau rele. In spatele fiecarei amintiri se ascund lucruri minunate , zambete din toata inima,care ne faceau candva sa zambim cu gura pana la urechi”. Eram mici,copilarosi si totusi atat de frumosi.

Gustul copilariei...atat de departe acum,atat de aproape atunci. Niciodata n-am avut timp sa privesc inapoi,niciodata nu m-am oprit din ceea ce faceam pentru a-mi privi viata. Acum insa,voi face acest lucru. Acum voi opri timpul in loc pentru cateva minute,vreau sa retraiesc momentele si clipele care mi-au adus lumina in suflet si zambetul pe buze. Multi spun ca nu e bine sa privesti in urma ta,ca e periculos,pentru ca s-ar putea sa te ranesti singur. Probabil ca e adevarat,dar eu acum vreau sa incerc...sa incerc sa sparg zidul din spatele meu pentru a putea privi dincolo de el.

Dintr-o data o multime de amintiri imi apar in minte,toate deodata,atat de incurcate. Nu,nu vreau sa fie ceva fugitiv....inchid ochii si uit de lume..

Ma regasesc la vechiul bloc,printre prietenii care-i aveam pe atunci. Aud galagie multa,rasete si zbierete,toate sunand atat de copilaros. Deschid portile sufletului pentru a face loc amintirilor si nu, nu-mi aduce nici o suferinta. Zambesc si-n acelasi timp, o lacrima se prelinge pe obrazul meu. E una de fericire,de multumire. Acum da...sunt fericita,pentru ca amintirile pe care le am sunt frumoase si unice. Stiu ca tot ce-am trait,m-a facut sa zambesc.

Zambetul...e atat de important sa poti zambi in orice moment din viata. Cand ti-e mai greu ,un zambet e ca o mana intinsa pentru a te ajuta sa te ridici de jos. Toata lumea iubeste zambetul....

Mergi pe strada si un necunoscut iti zambeste,involuntar zambesti inapoi si totusi nu intelegi de ce ti-a zambit si de ce i-ai raspuns la zambet. A zambi e sanatos,hranitor.

Eu as defini copilaria ca fiind ..Zambet. Copilaria e joaca,e puritate ,e inocenta.Copilaria este : -tot ce un copil are si nu-sidoreste

-tot ce un om matur n-are si-i lipseste.

Copilaria este un ocean in care adolescentii nu pot inota, soarele pe care oamenii maturi nu-l pot atinge si stelele la care cei varstnici viseaza sa ajunga. Cand viata ti-o ia inainte si simti ca ai uitat sa traiesti,priveste in urma ta,caci copilaria iti va arata cat de mult si intens ai trait candva. Cred cu tarie ca acea etapa a vietii , este cea mai frumoasa din viata fiecaruia si trebuie pretuita ca cea mai de pret avere.

Acadele de zahar,jocurile de afara,cicatricile de la vreo cazatura, toate amintesc de...copilarie. sa nu uitati sa fiti copii..sa nu uitati sa zambiti...fiti fericiti !!!