marți, 15 iunie 2010

Pierdut (dedicatie pentru o persoana foarte draga)

Nu am curajul
Sa spun ca va fi bine ,
Nu am curajul
Sa am incredere in mine.

Nu am curajul
In ochii tai senini sa privesc ,
Nu am curajul
Sa-ti spun sa ma lasi sa te urmez.

Nu am curajul
Sa vin sa-ti cer iertare
Nu am curajul
Sa spun cat de mult doare.

Tot ce ne-a unit candva
A ramas in amintirea altcuiva.
Un cer senin si numai rasete ,
Aveam parte doar de zambete.

Suflet de copil pierdut
Mi-e dor de ce-am avut.
Sa cer iertare nu mai pot
Pentru ca sunt vinovata de tot.

Timpul impreuna petrecut
As fi vrut sa nu ramana doar trecut,
Mi-e dor de-o vorba calda
De la o prietena draga. :)

Maro...Gri

Multe lacrimi si durere
In suflet am pastrat ,
Fosnetul de dimineata
Inima mi-a inghetat.

Nimeni nu-ntelege ,
Nimeni nu pricepe ,
Se uita toti la mine
Ca la o stafie...

Rasunet cumplit se-aude-n noapte,
Multe si nenumarate soapte
Trezesc in mine
Amintire...

Lucrurile toate-s gri
De un gri ucigator, stralucitor
Viata-n sinea ei e gri.

Nu trebuie sa fi poet
Sa-ntelegi durerea ,
Inimile la duet
Au intalnit nimicirea.

Confruntarea are loc
Lacrimi de sange zbor...

Maro e sufletul ce arde
Dincolo de hotare ,
Maro e sufletul ce cade
In disperare.

Nu cauta indurare,
La sufletul ce n-are ,
Nu incerca sa ceri iertare
Sufletului ce moare.